Punctul „șinorește”

Punctul „șinorește” este folosit în Munții Apuseni. Este asemănător punctului cruce și se obține prin încrucișarea a două puncte oblice. În Bihor și Zarand poartă denumirea „brânelește”.

DEX
ȘINÓR, șinoare, s. n. (Reg.) Șnur, șiret; găitan. — Din magh. zsinor.

Citat :

Pădurencele cunosc două feluri de a coase motivele pe cămăși: „ațește” și „șinorește”. La „ațește” se coase numai cu un fir prin băteală, mergând cu „coseala” o dată înainte și apoi înapoi „până umplem în rînd forma ca să umplem mâneca toată”. De pildă „coșiile” se fac umai ațește.

Înainte de a coase „șnurește sau șinorește, „face ață”. Împlîntă un ac mai mare în opreg deasupra genunchilor. În mâna dreaptă ia „fusu cu arnici” având părți despărțite cu rotițe spre a depăna de pe el fire de arnici de diferite culori. PRinde cu degetele mâinii stîngi capătul firului și-l bagă în ac de atâtea ori - ridicînd mîinile în sus-de cîte fire are nevoie (patru-zece fire). Apoi răsucește firele și le bagă în ac.

Cînd coase „șinorește” pînza o ține în mâna stîngă pe degetul arătător. Mai întîi face „șinoru ăl lung”, ori cum i se mai zice ața lungă, petrecînd acul peste mai multe fire ale pînzei de la stînga la dreapta, apoi coase îndărăt de la dreapta la stînga „șinoru ăl mic” tot peste două fire și de-a curmezișul peste șinorul cel lung. Cînd face șnurul cel mic petrece acul pe sub șnurul cel lung, astfel încît șnurul cel lung rămîne sub șnurul cel mic, făcînd „pui”, pînă termină lucrarea.

Romulus Vuia, Portul Popular al Pădurenilor