Gura cămășii

Gura cămășii se putea răscroi cu ajutorul unei oale de dimensiunea gâtului, așezată pe centrul liniei de umăr. Se creiona pe lângă marginile oalei, apoi se tăia după urmele creionului. La jumătatea decolteului se tăia deschizătura gâtului în lungimea materialului pe fir drept, pe o porțiune de circa 20-25 de centimetri.

Bucata rezultată din croiul rotunjimii gâtului se tăia în formă de cruce „ca să nu-şi facă vrăjmaşu cămeşă", „este tăiată mărunt să nu se ascundă diavolul in ea", „este tăiată mărunt şi arsă, iar cenuşa este bună de leac pentru durerea de burtă la copii", „este tăiată mărunt şi cusută in platca cămăşii pentru ca să nu se ţină satana după om."

Gura cămășii era mărginită de găurele, zăfșori și bibiluri. La cămaşa de sărbătoare au apărut mai târziu şi marginile colorate la gură şi la mâneci.

Cămășile încrețite la gât din zona Botoșanilor la care fața și spatele erau formate din câte o foaie de pânză aveau gura cămășii formată prin despicarea foii din față drept pe mijloc. Gura cămășii se tivea apoi cu drugi.

Cămașa cu clini sau bătrânească din zona Muscelului era făcută dintr-o singură lungime de pânză îndoită în două. La punctul de îndoire se croia gura gâtului și despicătura de la piept.

Gura cămăşii buciumane este așezată la spate, sub influența modei bluzelor de la oraș.