Cusutul bătrânesc

Cusutul bătrânesc este cunoscut sub mai multe denumiri.

ÎN BUȘTENI (Munții Brețcu, Săcele)
ÎN TOIEGE (Bărsa de Sus, Bran, Muscel, Argeș, Dâmbovița)
ÎN BUTUCI (Țara Vrancei, Buzău, Râmnicu Sărat)
ÎN JUMĂTĂȚI DE CRUCI CU AȘTERNUT PE DEDESUBT (Țara Bârsei)

Acest tip de cusut este o variantă mai ușoară, mai dezvoltată și cu posibilități decorative mai mari decât cusutul în cruciulițe. Broderiile obținute sunt rezistente, întrucât firele sunt bine bătute.

Cusutul în jumătăți de cruci se lucra cu un fir de „păr” din lână neagră, dat în două, rezultând o umplutură compactă. El constituia o tehnică specifică iilor din subzona Bran.

În bușteni este o formă perfecționată, deoarece pentru fiecare rând de motiv se face o diagonală, un fir sau o tijă principală, adică un așternut peste care se trasează jumătăți de cruci. Această variantă a fost întrebuințată în zonele Olt, Argeș, Muscel, Țara Bârsei, Țara Vrancei, mai ales la gulerul cămășilor. Are trei subvariante: pe gros, adică pe firul în 4, 6, 8; pe subțire, adică pe firul în două și pe gras diagonalele sau toiegele de deasupra sunt lăsate slab în fuga acului. În Țara Vrancei, Buzău, Râmnicu Sărat, Bacău, Neamț cea de-a treia subvariantă poartă denumirea cusut în bufant.